- Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
- Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
- Cheltuim mai mult,dar avem mai putin; cumparam mai mult,dar ne bucuram mai putin.
- Avem case mai mari,dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
- Mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata, mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
- Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea tarziu…
- Ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
- Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
- Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
- Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
- Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
- Am ajuns pana la luna si inapoi,dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
- Am cucerit spatiul cosmic,dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune.
- Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
- Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
- Planim mai multe, dar realizam mai putine.
- Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam
- Am construit mai multe computere:sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
- Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
- Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
- Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte,…corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste si la moarte…
- Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine dar nimic in interior
- Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceast mesaj si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa treci mai departe...
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa spui “te iubesc” partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.
(Dupa un text de Octavian Paler)
